Lora, o lecție de viață exact când nu te aștepți!

Fabricat-in-HD-09

Pe Lora am cunoscut-o săptămâna trecută, în carne și oase cum spune poetul. Mi-a fost ambasador în cadrul unui proiect destinat copiilor cu dizabilități, încă de atunci știam că este o fată de nota zece. Vreau să vă povestesc despre o Lora pe care am cunoscut-o dincolo de ecranul unui televizor, dincolo de tot ceea ce se scrie în presă, dincolo de toate bârfele și informațiile pe care le digerăm prin media. Așa cum este ea în viața de zi cu zi, așa cum am reușit să o citesc în cele trei zile pe care le-am petrecut în compania ei și a unor prieteni dragi.

Nu pot spune că sunt un fan înfocat. Dar îi cunosc piesele, le fredonez în situații diferite. La duș, la volan, când dau cu aspiratorul... Cert este că Lora știe să se facă plăcută prin voce. Este foarte important să descoperim în oameni calități, dincolo de orice defecte avem fiecare. Vizibile sau mai puțin vizibile.

În ultima zi petrecută împreună, ne întorceam de la Hunedoara. Am fost să vizităm castelul și să petrecem ultimele ore împreună, înainte de a ne întoarce la casele noastre. Peste 20 de oameni, vieți diferite, caractere diferite. În drum spre mașină, o doamnă trecută de prima tinerețe ne oprește pe stradă și ne invită să mâncăm într-un restaurant pe care îl promova cu ajutorul unor pliante pe care le ținea în mână. Cineva din grupul nostru i-a spus doamnei că am mâncat și că nu suntem interesați. Aceasta a înțeles, ne-a urat drum bun, multă sănătate și să ne ocrotească Dumnezeu fiecare pas.

Mi-a rămas în memorie o imagine pe care nu doresc să o uit. Am văzut-o pe Lora ca s-a oprit câteva secunde, a zâmbit și a spus: Mulțumim doamnă, multă sănătate! Dintre toți cei prezenți a fost singura care nu a trecut cu ignoranță peste momentul respectiv. Nu era un clișeu. Cu siguranță doamna nu știa cine este, noi o cunoșteam. Nu avea de demonstrat nimic nimănui. Eram între prieteni! În momentul acela am văzut omul din Lora și de cele mai multe ori uităm să fim oameni, chiar și prin gesturi mărunte. Oamenii au povești frumoase. Toți. Sunt mulți care au învățat că dragostea te face mai bun, mai uman, învingător.

M-am gândit tot drumul la această întâmplare. Mă întreb de ce renunțăm să fim simpli, de ce renunțăm la visurile noastre atât de ușor. De ce lăsăm alți oameni să aleagă în locul nostru și procedăm diferit față de ceea ce simțim?  Adunăm în viața asta o grămadă de frustrări și nu învâțăm niciodată să ne detașăm. De probleme, de oamenii care nu ne hrănesc emoțional și uneori de propriile frici. Viața este atât de frumoasă când ne bucurăm de lucrurile care ne fac bine cu adevărat. De câte ori te-ai trezit dimineața cu zâmbetul pe buze? Dacă nu ai făcut de mult asta, ce te reține? Învață să trăiești cu adevărat. Pentru tine! (foto Diana)

Comments
  1. Anca
  2. admin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *