Educația este baza unei societăți, de aici pleacă totul.

tang

V-am obișnuit să vă prezint oameni frumoși, oameni care fac lucruri minunate pentru comunitatea locală. Din sursele mele am afat că este unul dintre cei mai iubiți dascăli din Arad, mi-am dorit acest interviu și uite-l... domnul Marcel Tang mi-a răspuns la întrebări!

Dincolo de viața de la catedră, cine este Marcel Tang? Ce trebuie să cunoască cititorii despre dumneavoastră?
Sunt un om obișnuit cu împliniri și dezamăgiri, cu idealuri și cu vise, cu frici și cu neliniști, într-un cuvânt, cu tot ceea ce este omenesc. Îmi place tare mult dictonul latin care zice: „Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc, nu mi-e străin”, și acest lucru mă caracterizează cel mai bine. Însă, caut zi de zi să-mi depășesc condiția, să mă îndrept spre perfecțiune, chiar dacă asimptomatic, vorba lui Petre Țuțea.

Educația este unul dintre cele mai prețioase daruri. Care este motivul pentru care ați ales să urmați această carieră?

Afirmația dumneavoastră reprezintă un adevăr absolut. Educația este baza unei societăți, de aici pleacă totul. Dacă am fi mult mai responsabili față de acest adevăr, alta ar fi fața lumii. Este și unul dintre motivele care m-au determinat sau, mai bine zis, m-au inspirat, să urmez această carieră. Un alt motiv este dragostea față de copii și, când zic aceasta, mă gândesc la nevinovăția lor, la potențele lor, la ceea ce vor fi și vor realiza fiecare în parte, pentru omenire, pentru civilizație, pentru istorie, pentru veșnicie. Un al treilea motiv se leagă de formarea mea din perioada adolescenței; am absolvit un liceu cu profil pedagogic unde am beneficiat de profesori exemplari, modele vii și autentice pentru ceea ce trebuie să fie un Dascăl.

Spunea cineva că: „Nimeni nu te învață să fii profesor”, este o aptitudine pe care o ai sau nu. Cum comentați?

Este în parte adevărată această afirmație. Un dascăl trebuie să aibă vocație, însă vocația nu-i este îndeajuns, trebuie cultivată. Și revin la liceele pedagogice care sunt prin excelență locul și modul de formare a unui dascăl. Îmi amintesc un detaliu din primul an al activității mele ca dascăl: am fost asistat, în primele ore, de directorul școlii unde predam la acea vreme. O profesoară respectabilă, cu o bogată experiență didactică. La sfârșitul asistenței m-a chemat în biroul dânsei pentru a discuta cele privitoare la desfășurarea orei. Mi-a punctat părțile pozitive și cele negative, proiectul de lecție, metodele folosite, toată procedura ce se face cu această ocazie. Înainte de a părăsi biroul dumneaei mi-a zis: „Domnule profesor, sunteți menit să fiți dascăl”! Lucrul acesta mi-a dat mult curaj și deosebit de multă încredere în activitatea mea de la catedră. Așadar și vocație, dar și formație!

Care a fost cea mai plăcută experiență pe care ați trăit-o ca și profesor?

Fiecare an e o experiență nouă, fiecare zi, chiar fiecare oră, deoarece întâlnesc situații diferite, cazuri diferite, persoane diferite. Trăiesc și situații mai puțin plăcute pe care însă mă străduiesc să le fac mai agreabile. În general, cea mai plăcută și emoționantă experiență e aceea de a vedea cum cresc copiii. Am generații de elevi pe care i-am cunoscut din clasele I-IV și cărora le-am predat până în clasa a XII-a. Efectiv, îi vezi cum cresc de la un an la altul și nu mă refer doar fizic. Pentru mine este fascinant. În mod particular, anul școlar trecut am trăit o emoție extrem de puternică la ultima ora de curs, cu una din clasele a XII-a.

Care este atitudinea elevilor față de obiectul predat de dumneavoastră?

În măsura în care reușesc să fac ora interesantă și atractivă și ei la rândul lor se arată interesați. Elevii sunt oglinda profesorului, barometrul profesorului, cei mai intransigenți evaluatori. Vorbind despre ora mea, pot spune că elevii sunt interesați mai ales că predau Religie, o materie unde pot să pună diverse întrebări, să-și expună neliniștile lor spirituale, metafizice, caracteristice vârstei. I-am lăsat liberi întotdeauna să-și expună părerile, opiniile, cunoștințele dobândite, în special elevii din ciclul liceal. Ora de religie nu e o oră de îndoctrinare, eu nu fac altceva decât să le prezint o alternativă de viață, viața creștină, viața în Hristos și cu Hristos, pe care ei sunt liberi să o urmeze sau nu.

A fi profesor este într-un fel și o modalitate de a te echilibra? Ce satisfacții vă aduce această meserie?

Absolut! Când intru în școală și la oră mă deconectez de toate problemele, în special de cele personale. Nu fac un efort extraordinar în acest sens, totul vine de la sine. Atenția și gândurile mele se concentrează pe ceea ce urmează să fac la oră și pe relația cu copiii. Mai mult, mă stimulează intelectual, să citesc cât mai mult, să mă informez cât mai bine pentru a putea răspunde tuturor întrebărilor și a face față tuturor provocărilor, în măsura în care este posibil acest lucru. Cât privește satisfacțiile acestei meserii, ele sunt în mare măsură de ordin spiritual. Din păcate, salariile în învățământul preuniversitar sunt departe de limita decenței, mai ales pentru începători.

Cum este corect să gândim, viața spirituală reprezintă credință sau un mic între credință și spiritualitate?

Spiritualitatea reprezintă un concept mai larg, tot ceea ce se adresează sufletului, indiferent de ceea ce crezi sau în ce crezi; pe când credința, presupune o relație cu Divinitatea. În creștinism și în mod particular, în ortodoxie, această relație este personală, vie și dinamică. Omul aderă liber la credință angajându-se într-un amplu proces de îndumnezeire, de depășire a cadrelor lumii acesteia. Spiritualitatea poate să se constituie într-o treaptă spre adevărata credință.

Ce schimbări considerați că ar fi necesare în educația românească?

Sistemul educațional este în plină reformă de 25 de ani. Așteptăm o stabilizare a sistemului și câteva minți luminate să încheie reforma. În viziunea mea două probleme sunt cheia acestui amplu demers. În primul rând, reforma trebuie gândită și făcută cu profesori de la catedră care au o experiență didactică, care sunt ancorați în realitatea învățământului românesc. Reforma nu poate fi făcută doar de teoreticieni! Reforma trebuie făcută în conformitate cu  realitățile școlii românești. Bineînțeles că poți și trebuie să te inspiri și din celelalte sisteme de învățământ, în special europene, însă nu copiate identic. Iar a doua problemă care s-ar impune ar fi învățământul diferențiat. Nu trebuie să ne amăgim singuri, și conceptul acesta este legat strict de realitățile învățământului românesc.

Ați fost vreodată pus în situația de a alege între carieră și viața personală?

Nu, deocamdată. Nu știu ce aș face. Nu vreau să fac pe eroul, ar depinde de situația în care m-aș afla.

Post Author: admin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *