Cum m-am pricopsit cu o pisică!

Decizia de a adopta o pisică se pare că a fost una potrivită și spun asta la o perioadă de acomodare a domnișoarei. După o mie de tentative eșuate de a adopta o jivină, Corina (și Adela fără blog) a reușit să găsească în timp record o felină compatibilă cu stilul nostru de viață sau cel puțin așa ne-a lăsat impresia. Ne-am înșelat! Până la urmă noi suntem compatibili cu ea, ne-am adaptat la cerințele ei și de cele mai multe ori am impresia că ea este stăpâna casei.

Povestea ei este una clasica, probabil sute de pisici pățesc asta zilnic. Abandoanată pe stradă de o doamnă care mai are în grijă alte pisici, culeasă din copaci. La Vet ne-au spus că a fost bătută. Probleme cu un ochi și sperăm să mai putem face ceva în privința asta.

Perioada primelor călduri și vorbesc de cele hormonale (ale pisicii!!!) ne-a prins pe picior de plecare din localitate, după câteva seri nedormite, vecini care băteau în calorifere, motani paznici lângă geam... Cristina a ajuns la medic și a venit acasă sterilizată, ceea ce este foarte bine pentru toți membrii acestei familii (fie că este vorba de parte umană sau animală) și totul intră pe un făgaș normal.

Din poartă în poartă, am apelat la Visul Luanei. Centrul de Reabilitare a Animalelor Luana a fost înfiinţat în 2015 de către Fundaţia Visul Luanei şi are drept scop acordarea gratuită de asistenţă medicală de specialitate animalelor sălbatice, în special din fauna urbană. Pentru a lua cele mai bune decizii privind procesul de reabilitare, de nutriţie corespunzătoare, perioada şi locul de eliberare dar şi minimizarea factorilor stresori din timpul captivităţii şi tratamentelor medicale, Centrul Luana are o colaborare strânsă cu specialiștii în ecologia şi biologia animalelor sălbatice din cadrul Wilderness Research and Conservation. Pe lângă reabilitarea animalelor, Centrul Luana îşi doreşte să formeze profesionişti în medicina animalelor sălbatice şi să educe societatea civilă asupra biodiversităţii şi nevoii de protejare a acesteia.

Foarte mișto oamenii! S-au comportat exemplar cu mine și Cristina, cu excepția unei domnișoare care în momentul în care am predat pisica, am avut senzația că vrea să mă mănânce... la propriu! În rest, sunt dedicați, profesioniști, iubitori de animale. Nu strică să le lași o donație pentru binele adus animalelor, chiar vă îndem să le urmăriți activitatea și să donați!

Pisica după sterilizare.

Am citit o gramadă de povești pe internet despre această procedură. M-am cutremurat la multe articole și am plecat la cabinet cu inima strânsă. Acum constat că nu întotdeauna ceea ce scriu oamenii pe diverse site-uri sunt conforme cu realitatea, la fel cum pisicile sunt unice și comportamentul este diferit pentru fiecare exemplar în parte. Cristina, în varianta de acum, este la fel de iubitoare precum o știu. Singura diferență pe care o observ este că ne trezește să-i scuturăm pliculeț la 5 dimineața, față de ora 7 cum ne-a obișnuit. O altă chestie, nu știu dacă ține de sterilizare sau nu, preferă să doarmă în capul nostru! Când îți e lumea mai dragă și somnul mai dulce, te trezești că nu mai poți respira datorită ghemotocului așezat pe fața ta. Știu, este o drăguță!

Sper că totul o să fie excelent și se va recupera fără probleme, operația este recentă, ea prea vioaie. Bonă pentru pisici nu a fost, dar la cât de zvăpăiată este a mea... acum trebuie să am mare grijă la salturi, încă o săptămână.

Dacă mă pui să repet experiența și toate pățaniile prin care am trecut de când este șefă în casă, alegerile mele nu sunt diferite. Sunt chiar fericit că în casa asta s-au mai schimbat șefii. Deja simțeam o ușoară depresie fiind ținut sub papuc de o singură persoană. Acum sunt două!

Comments
  1. Anca
  2. admin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *