Nu suntem facuti sa apartinem altor persoane

canaNe întrebăm adesea cine e vinovat. Cine a grăbit atât de mult finalul încât ai ajuns să îl trăiești prea repede, prea intens, prea dureros?

Suntem ființe ciudate și cu instincte puternice. Trăim cu atâta egoism încât matematica inimii este de cele mai multe ori fără ecuații precise și fuga nu înseamnă de cele mai multe ori lașitate, denotă frică. O frică nebună de propria persoană, de transformările pe care le oferă dragostea.

Când se termină o poveste, încep întrebările și sufocăm orice sentiment rămas, în modalități prin care cauți să găsești trecutul și nevoia de a afla un răspuns. De ce-ul ăsta o să te omoare într-o zi. O să-ți scoată tot ce aveai mai uman în tine și o să-ți pună paie în locul inimii. Când pierzi iubirea, iubești în gol orice găsești în cale, printr-o formă de minciună asumată, prin artificii care te ajută să îți lingi mai ușor rănile.

La decolare este atât de frumos. Și tu? Te-ai pregătit de zbor? Totul se ridică în aer și aripi virtuale țin un echilibru perfect.

Adevărul este că nu suntem făcuți să aparținem altor persoane. Răspunsurile le avem mereu în noi și refuzăm să le acceptăm. Avem tăceri, dileme și ecuații de rezolvat. Gesturile ne arată cât cântăresc cuvintele, iubirile profunde și reale trăiesc întodeauna în noi.

Am trăit atâtea iubiri încât pot să văd limpede orice nu are legătură cu iubirea. Spre finalul unei relații păguboase și zbuciumate nu cred că există vreun învingător. Când te pierzi unul pe altul nu mai este vorba despre competiție, dacă ai atins măcar o clipă pragul iubirii… a meritat pe deplin.

Chiar există decepții în dragoste? Până și întrebarea are deja un răspuns pe care trebuie să îl vezi doar citind și recitind... Să iubești fără teamă căci dragostea adevărată vindecă. Poate că azi nu vei înțelege nimic, poate că mâine ai să vezi din alt punct de vedere o despărțire. Nu dragostea ne face să suferim ci propriile noastre temeri. Când iubești curat nu există obstacole. În sufletul tău trăiesc zeci și zeci de vieți, de iubiri, de colțuri ce așteaptă istoria lor.

One comment

  • Carmen Avramescu
    April 9, 2015 - 11:20 am | Permalink

    Ce frumos. Din pacate practica ne omoara. Multumesc pentru gândurile tale zilnice. Mă liniștesc si multe dintre ele îmi dau foarte multă putere.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *